Este fericirea un ideal fugar?

O perspectivă filosofică asupra bucuriei de a trăi

Într-o lume care ne încurajează constant să ne dorim mai mult – mai multe obiective, mai multe posesiuni, mai mult succes – fericirea pare uneori un ideal îndepărtat. Oare am confundat fericirea cu un trofeu care trebuie câștigat?

Ce este filosofia totuși și de ce am uitat să o luăm în considerare în viața noastră?

Filosofia este, în esență, arta de a gândi profund și de a pune întrebări esențiale despre viață, existență, cunoaștere, moralitate, fericire și sens. Este o căutare a înțelepciunii, o încercare de a înțelege nu doar ce este real la prima vedere, ci și lucruri mai profunde, cum ar fi: de ce suntem aici și cum ar trebui să trăim. Este ceea ce astăzi am modernizat și numit coaching, este ceea ce astăzi numim leadership și etică, este mentorare și consultanță, medierea conflictelor, inspirație și creativitate.

Ce a făcut societatea noastră? I-a exclus pe gânditori, dar i-am readăugat în viața noastră, în alte forme, atunci când am văzut că... e atât de greu să atingem fericirea, când nici măcar nu știm ce este ea.

De ce știu asta? Pentru că mie, personal, mi-a fost rușine să spun că am studiat filosofia și că, la bază, sunt filosof. Pentru că mereu eram întrebată: „Cum de ai făcut facultatea asta? De ce ai fi făcut-o? Ce faci cu ea?”. Asta m-a făcut să mă apuc de studiat psihologie și asistență medicală, ca să pot să spun și eu altceva.

După ani, spun cu mândrie că sunt... filosof. Da, filosofez și sunt atât de mândră de asta. Pentru că în această filosofie este inclus absolut tot ceea ce sunt eu, cu toate experiențele mele de învățare, fie din teorie, fie din propriile provocări. Sunt filosof și asta include toate certificările și toată experiența mea cu oamenii ca terapeut holistic, career coach și leadership trainer. Inclusiv faptul că sunt autoare este rezultatul filosofiei, care nu m-a lǎsat sǎ las nespune niște adevăruri necesare în această erǎ post-pandemică.

De ce sunt mândră să spun acum că sunt absolventă de filosofie? Pentru că am învățat să simt fericirea în forma ei autentică. Simt fericirea așa cum este ea, fără să depind de a avea ceva sau pe cineva ca să ajung la acest sentiment. Pentru că am învățat ce greșesc oamenii atunci când nu sunt fericiți, ce își refuză oamenii atunci când vor să se alinieze unei societăți ale cărei valori nu caută nici pe departe să îndeplinească nevoia de fericire, liniște interioară și sens pentru umanitate.

Sunt filosof, îmi place să gândesc și să nu îi mai las pe alții să gândească pentru mine. Însă, tuturor ne place să gândim, nu-i așa? Știu asta din practica cu oamenii. Unii sunt atât de mult blocați în rațional, încât au ajuns să trăiască numai în frică, în termeni de risc și în mentalitatea că viața nu va mai fi bună niciodată. De ce? Pentru că nu au învățat să gândească atât cu inima, cât și cu mintea rațională. Nu au înțeles cât de vitală este coerența dintre inimă și creier pentru atingerea unor stări înalte de fericire. Și, mai mult decât atât, nu au înțeles că omul fericit va avea mereu ceva de creat, iar abundența va veni implicit.

E greu să fii fericit? E greu...dacă scopul este să DEȚII, nu să FII.

Fericirea este o virtute

Aristotel, unul dintre cei mai influenți filosofi greci, vedea fericirea nu ca pe o emoție trecătoare, ci ca pe o stare a sufletului – „eudaimonia”. În viziunea lui, fericirea se obține prin trăirea unei vieți virtuoase, prin dezvoltarea caracterului și prin atingerea echilibrului. 

De ce nu mai sunt oamenii fericiți? Dacă ne uităm câți oameni populează o sală la un eveniment de dezvoltare personală și câți oameni populează mall-urile și magazinele, vedem un contrast izbitor. În timp ce se plâng că viața e grea, că banii se câștigă cu multă muncă, ore peste program, burnout și sacrificii supreme, alegerile lor nu par să reflecte o dorință autentică de schimbare. Câte abonamente sunt la Netflix și câte membershipuri există în comunitățile dedicate dezvoltării emoționale? Fericirea nu se câștigă prin consumul nesfârșit de lucruri exterioare, ci prin reconectarea la sine, la valori autentice și la o comunitate care ne susține în creșterea interioară. Alegerea de a investi în propria evoluție este primul pas spre o viață care nu doar pare mai bună, ci este mai bună.

Fericirea interioară

Filosofii stoici, precum Epictet și Marcus Aurelius, considerau că fericirea nu depinde de circumstanțele exterioare, ci de modul în care reacționăm la ele. Controlul asupra gândurilor și acceptarea a ceea ce nu putem schimba erau pilonii lor esențiali.

Este interesant pentru mine că, acum, la atâția ani după ce filosofii au spus acest lucru, ne minunăm ca de o mare descoperire a omenirii când auzim despre controlul gândurilor și manifestare. Le-am dat alte nume și le-am integrat în categoria magiei și a chestiilor pentru visători, în timp ce noi stăm deconectați de realitate în fața ecranelor și apoi ne minunăm de câtă anxietate este în lume.

Interesantă filosofia, nu-i așa? Oare cum au știut acești oameni, cu atât de mult timp înainte, ce este cu creierul, când nu aveau la dispoziție tehnologia modernă pentru a-l investiga? Vă voi povesti și despre asta. Dar, între timp, să ne concentrăm puțin pe alte detalii legate de fericire și ce se întâmplă, practic, în viața noastră.

Fericirea ca detașare

În filosofia budistă, suferința apare atunci când ne atașăm prea mult de lucruri, persoane sau dorințe. Fericirea adevărată vine din înțelegerea faptului că totul este trecător și că pacea interioară se află în detașare.

Astăzi, am început să numim toată această filosofie terapia traumelor, ne punem etichete și, adesea, ne simțim victime. Ce să zic, și eu am trecut – și încă mai trec – prin asta. Vorbesc în termeni de traume cu oamenii, pentru că acesta este limbajul acceptat și recunoscut. Dar știți ceva? Nu trebuie să ne simțim bolnavi sau traumatizați. E nevoie doar să înțelegem că, indiferent ce s-ar fi întâmplat în trecutul nostru, astăzi nu mai suntem copiii care au nevoie de atașament pentru supraviețuire. Astăzi, suntem adulții filosofi care pot face alegeri bune, pentru binele propriu și binele comun.

Astăzi, poți să te uiți în interior – acolo este izvorul fericirii și inspirației tale. Și, dacă reușești să faci asta, poți să mulțumești pentru toate experiențele care te-au clădit de-a lungul anilor, chiar și pentru cele dificile. Ce este cu adevărat trist este că, necăutând fericirea din interior, ajungem să rămânem atașați de oameni care ne-au rănit, de locuri de muncă care nu ne mai satisfac și de obiceiuri care, în loc să ne hrănească, ne îmbolnăvesc.

Fericirea ca alegere 

Eckhart Tolle, influențat de gândirea spirituală și filosofică, vorbește despre fericirea care vine din prezența totală în momentul acum. Suferința, în opinia lui, vine din identificarea excesivă cu gândurile despre trecut sau viitor.

Depresia, boala zilelor noastre, care este etichetată de medicină doar ca o disfuncție chimică la nivelul creierului (ceea ce este cu adevărat), este, de fapt, rezultatul unei vieți trăite în ură, ranchiună, resentimente, frici și tristețe pentru ceva ce s-a dus și nu mai poate fi schimbat. Este o disfuncție chimică, dar chimia corpului o setăm prin gândurile noastre și emoțiile pe care le trăim în mod repetat.

Anxietatea, o simptomatologie la fel de cunoscută, este aproape comună în organizații unde oamenii muncesc zilnic cu anxietate cronică, în timp ce ne întrebăm de ce scade performanța și motivația. Oamenii nu se mai bucură de prezent, trăiesc mereu cu gândul la ceva ce ar putea să se întâmple în viitor. Lucrurile de care ne temem astăzi poate nici nu ajung să se întâmple în viitor, dar noi ne-am pierdut bucuria zilei de azi, calculând un risc ce nu ne aduce niciun gram de fericire.

În timp ce poți alege să stai lângă oameni care te-ar putea ajuta… tu oare ce alegi? Oare câte ore stai în fața unui ecran care îți arată o lume distorsionată?
În timp ce stai uitându-te la alții cum se pozează fericiți, tu de ce nu ai alege să faci ceva diferit pentru prezentul, implicit viitorul tău?Alege să fii filosof în viața ta, arhitect și manager al propriei vieți, nu doar un pasager pe bancheta din spate, așteptând cu frică să vezi unde te duce viața, și suferind, în timp ce pe geamul din spate te uiți cu regret la lucrurile care nu mai țin de prezent și nu te mai definesc.

Bucuria de a trăi: o combinație a tuturor perspectivelor

Fericirea nu este niciodată doar o destinație. Este un proces de înțelegere, acceptare și transformare. Este recunoștința pentru ceea ce ai și curajul de a explora ceea ce ești. Fiecare filosofie ne oferă o piesă din puzzle, iar tu îți creezi propria versiune a fericirii.

Filosofia ne învață că fericirea nu este un premiu pe care îl câștigăm la finalul unei curse, ci o stare pe care o putem cultiva în fiecare zi. Ea trăiește în micile momente de liniște, în alegerile noastre și în felul în care alegem să privim lumea. Îți aparține deja, dacă îți permiți să o descoperi.