Există o serie de emoții care ne domină viața, care fac parte din rutina noastră zilnică, deși nu ne-am dori să le avem sau să le simțim.

Emoții precum furia, vinovăția, frica (de eșec, de a fi judecat, de abandon, etc), anxietatea, singurătatea, invidia, apatia, rușinea, frustrarea - au fiecare în parte o poveste de spus. Iar povestea nu este atât de mult despre noi, cei din prezent, cât despre versiunea noastră din trecut care nu a știut să gestioneze emoțiile și situațiile delicate.

Corpul nostru a înmagazinat atât de multă informație, pe care nici măcar nu o mai traduce, nu o mai decodifica corect, iar noi suntem victime a unei baze de date emoționale, dezordonate, cu fișiere împrăștiate și lipsite de sens și conexiune între ele.

Da, am spus corect că, corpul a înmagazinat informația, pentru că el este mintea subconștientă care păstrează experiențele din trecut, și acesta deține 95% control atunci când reacționăm. 95% la sută este un procent atât de mare, iar asta explică de ce, de atât de multe ori, ne e greu să explicăm de ce am reacționat într-un anumit fel deși gândind rațional, era logic să fi luat altă decizie.

Corpul este emoție iar mintea rațiune. Noi luăm decizii emoțional, adică cu acea minte subconștientă despre care știm atât de puțin, și le explicăm rațional, adică cu mintea conștientă care are doar 5% control. De aceea apar atât de des conflicte, de aceea nu putem controla agresivitatea, de aceea controlăm atât de greu fricile, de aceea intrăm în relații toxice, de aceea facem alegeri necugetate, de aceea nu putem fi autentici, de aceea nu putem spune nu, de aceea.....suferim.

A decodifica emoțiile presupune, în primul rând, să îți faci o evaluare onestă:

• să îți pui gândurile pe o hârtie, să identifici care sunt emoțiile pe care le identifici cel mai des în rutina ta zilnică
• să analizezi fiecare context căutând în interiorul tău (fară să îți justifici comportamentul căutând vinovați), să faci analiza fără judecată, ci doar ca un proces de retrospecție
• să faci evaluarea manifestând compasiune atât fără de tine cât și față de ceilalți, pentru că în realitate toți suntem victime a unor emoții pe care nu le putem înțelege corect
• să discuți cu cineva competent și de încredere despre ce simți, cum te simți și cum ai tradus tu contextul emoțional; este foarte posibil să fii blocat într-o perspectivă limitată, contextul adevărat având mai multe fațete
• să îți accepți emoțiile ca parte din tine și să cauți tehnici care să te ajute să le ții în echilibru în momente de criză
• să începi un proces de rescriere și înlocuire a lor

Acest proces este destul de greu să îl parcurgi singur, cu atât mai mult, caută să eviți să discuți despre emoțiile negative cu persoane care experimentează același cumul de emoții. Este foarte probabil să picați împreună în prăpastia și mai adâncă de a traduce că, asta e realitatea și nu este nimic de făcut.

Mai departe îți voi propune atât niște acțiuni practice, simple pe care le poți pune în aplicare singur, cât și metode alternative.

Exerciții de casă:

• Fă-ți un jurnal al emoțiilor și încearcă să iei câte o emoție asupra căreia să reflectezi timp de 3 zile. Nu încerca să te concentrezi pe mai multe emoții deodată pentru că vei simți că e copleșitor și nu vei avea rezultate notabile. Ce presupune a reflecta timp de 3 zile? În fiecare moment în care apare acea emoție pune-ți întrebarea: care este nevoia mea care mă face să reacționez în acest fel și care este frică mea când aleg să reacționez în acest fel. Seara notează în agenda toate momentele de peste zi, și nu uita să scrii nevoile și fricile descoperite. Urmărește ce frici și ce nevoi se repetă. Ceea ce vei descoperi făcând acest exercițiu va scoate de fapt la iveală o traumă pe care corpul o ține captivă și mintea nu o poate traduce. Repetă exercițiul cu fiecare emoție în parte din lista ta. [la final ai o listă de emoții]
• Fă-ți o listă de emoții pozitive pe care ai vrea să le simți cu mai multă frecvență în viața ta. Ia câte o emoție în fiecare zi, pune-ți intenția de a lua toată ziua decizii care să te facă să simți acea emoție cât mai des. Găsește o modalitate prin care să îți amintești pe parcursul zilei că ai această sarcină (reminder pe telefon, bilețel pe birou, pe frigider, o brățară la mână, etc). Dacă nu ți-ai amintit de suficiente ori pe parcursul zilei, sau simți că nu s-a produs nici o schimbare semnificativă, repetă a doua zi cu aceeași emoție, nu lua alta din listă. E nevoie de mai mult exercițiu pentru a reprograma creierul să vadă și să reacționeze la emoțiile pozitive. Cu cât starea de demotivare și anxietate e mai mare, cu atât va fi nevoie de un efort mai intens și conștient pentru acest exercițiu. Pe cât de banal pare, pe atât de greu este de aplicat și internalizat. La fiecare final de zi scrie-ți în agendă ce ai încercat, ce ai reușit, ce nu ți-a reușit, ce poți face diferit mâine. Nu uita să fii blând cu tine. Tu ești victima unui subconștient neclar și încă ne-decodificat. Dă-ți timp și oferă-ți compasiune.
• Fă o listă de lucruri pentru care ești recunoscător la finalul fiecărei zile. Recunoștința pentru lucrurile mărunte zilnice te ajută să te conectezi la prezent, la ceea ce contează cu adevărat, te deconectează de fricile nejustificate legate de viitor sau furia legată de trecut. Tendința naturală a omului este de supraviețuire, de aceea mintea noastră caută să observe ce nu a mers bine în general, și asta pentru că dă un fals sentiment de prevenire a răului, și un fals sentiment de control. Recunoștință îți arată ca ziua a avut și părți pozitive peste care trecem poate că mult prea repede, și chiar le minimizăm importanță.

Mergi la nivelul următor:

Intră în grupul de suport ReConnection, unde oameni ca tine își găsesc echilibrul descoperind trauma din spatele unei emoții, și găsind ancorele corecte pentru rescrierea subconștientului și a emoțiilor care controlează reacțiile zilnice.

Intră într-un proces 1 la 1 de coaching terapeutic pentru a clarifica blocajele emoționale, și pentru a primi ghidare personalizată ca să scapi de emoțiile care te fac nefericit.